Istorioare despre comunicare
Voi incepe prin a va povesti trei istorioare exemplare. Prima relateaza un seminar despre noile tehnologii. Dupa patru ore de discutii aprinse, la care au participat douazeci de operatori culturali de diferite meserii si competente, unul dintre acestia, provocand o mare descumpanire printre cei prezenti, a afirmat: “Dar despre ce discutam noi aici ?”
Intrebarea nu a primit raspuns; toti au luat-o ca irelevanta si discutia a continuat pentru inca alte patru ore. Seminarul a fost inregistrat video si astfel a devenit o parte a unui curs new media, vandut la un pret ridicat in format DVD.
Cea de-a doua istorioara priveste in schimb performanta unui sef de partid. Acesta face o afirmatie publica provocatoare si agresiva in confruntarea cu un grup socio-profesional, ceva ce a dus la multe indignari si scandalizari. Dupa putine ore acesta revine la argumentul formulat, retregandu-si in mare parte propriile declaratii. O zi mai tarziu va sustine ca fraza cu pricina era doar o gluma si fara nici un fel de intentie ofensiva. Seara, va afirma ca totusi fraza continea in orice caz si o parte de adevar. A treia zi a afirmat ca a fost prost interpretata. Dupa amiaza, adauga ca ar fi fost doar porta-vocea unei pareri foarte confuza si pe care nu a impartasit-o. Totusi, timp de trei zile acesta a fost subiectul mass-mediei.
Cea de-a treia istorioara are ca si protagonist un tycoon al artei contemporane, care va reusi intr-un final sa deschida in locul cel mai faimos al capitalei noua sa galerie, eveniment insotit de o campanie publicitara unica. Manat de intentia de a reda cu adevarat arta contemporana, acesta aduna in luxoasele saruri, opere ale artistilor de tendinte si orientari foarte diversificate, care aveau in comun doar trasatura de a nu solicita nici o interventie interpretativa: in strategia sa, de fapt, noua arta trebuie sa invinovateasca spectatorul pentru caracterul sau direct si realist. Vizitatorii galeriei sale, la care pretul de intrare era in mod cert unul ridicat, ating astfel dublul scop de a se distra precum intr-o luna park si de a participa la un ritual de elita.
Aceste trei povestiri apartin unor contexte diferite: acela de a sti si de cunoaste, in prima, acela de actiune politica in a doua, si in sfarsit acela al artei si al culturii in a treia istorisire. Toate ne demonstreza modul in care este posibil introducerea in activitatile traditionale ale stiintei, ale politicii si ale artei, unei deviatii aberante, care consta in indreptarea directa catre public, saltand si ridiculizand medieriile autoritare ale metodei stiintifice, al jurnalisticului si al criticii. Aspectul nelinistit si inselator al operatiunilor consta in faptul ca nu pot fi lichidate in mod simplu precum un pungas, un laudaros sau un falsificator. De-a lungul seminarului despre noile tehnologii au fost afirmate multe lucruri nu doar plauzibile, dar uneori si inteligente; Exteriorizarile sefului de partid aveau in mod cert un continut politic si au interpretat necesitati si interese concrete; multi dintre artisti si dintre operele de arta al tycoon-ului pot asuma intr-un alt context o valoare artistica intrinseca. Insa lipsa absoluta a unei ordini si a unei metodologii a seminarului ni-l face a fi dintr-un punct de vedere stiintic nul, caracterul contradictoriu si plin de dezmintiri il face sa apara politicalmente fara sens, organizarea promotionala si punerea total acritica a expedierii pierde orice valoare estetica. Nu este totusi pe baza criteriilor ca cele trei initiative au pretins a fi considerate. Daca le punem in o alta dimensiune care nu este nici aceea a stiintei, nici a politicii, nici a artei, ci accea a comunicarii mass-mediatice. Aceasta este bagheta magica care pare a transforma neconcludenta, retractarea si confuzia de factori de slabiciune in dovezi de forta si ca substituie educatia si instruirea cu the edutainment, politica si informatia cu the infotainment, arta si cultura cu the entertainment. In intoarcerea sa directa catre public tot ce ramane are o aparenta destul de democratica: nu e cazul sa descriem acest fenomen, a fost nascocit termenul de democratainment.
Translation by Mihai Copaceanu
Voi incepe prin a va povesti trei istorioare exemplare. Prima relateaza un seminar despre noile tehnologii. Dupa patru ore de discutii aprinse, la care au participat douazeci de operatori culturali de diferite meserii si competente, unul dintre acestia, provocand o mare descumpanire printre cei prezenti, a afirmat: “Dar despre ce discutam noi aici ?”
Intrebarea nu a primit raspuns; toti au luat-o ca irelevanta si discutia a continuat pentru inca alte patru ore. Seminarul a fost inregistrat video si astfel a devenit o parte a unui curs new media, vandut la un pret ridicat in format DVD.
Cea de-a doua istorioara priveste in schimb performanta unui sef de partid. Acesta face o afirmatie publica provocatoare si agresiva in confruntarea cu un grup socio-profesional, ceva ce a dus la multe indignari si scandalizari. Dupa putine ore acesta revine la argumentul formulat, retregandu-si in mare parte propriile declaratii. O zi mai tarziu va sustine ca fraza cu pricina era doar o gluma si fara nici un fel de intentie ofensiva. Seara, va afirma ca totusi fraza continea in orice caz si o parte de adevar. A treia zi a afirmat ca a fost prost interpretata. Dupa amiaza, adauga ca ar fi fost doar porta-vocea unei pareri foarte confuza si pe care nu a impartasit-o. Totusi, timp de trei zile acesta a fost subiectul mass-mediei.
Cea de-a treia istorioara are ca si protagonist un tycoon al artei contemporane, care va reusi intr-un final sa deschida in locul cel mai faimos al capitalei noua sa galerie, eveniment insotit de o campanie publicitara unica. Manat de intentia de a reda cu adevarat arta contemporana, acesta aduna in luxoasele saruri, opere ale artistilor de tendinte si orientari foarte diversificate, care aveau in comun doar trasatura de a nu solicita nici o interventie interpretativa: in strategia sa, de fapt, noua arta trebuie sa invinovateasca spectatorul pentru caracterul sau direct si realist. Vizitatorii galeriei sale, la care pretul de intrare era in mod cert unul ridicat, ating astfel dublul scop de a se distra precum intr-o luna park si de a participa la un ritual de elita.
Aceste trei povestiri apartin unor contexte diferite: acela de a sti si de cunoaste, in prima, acela de actiune politica in a doua, si in sfarsit acela al artei si al culturii in a treia istorisire. Toate ne demonstreza modul in care este posibil introducerea in activitatile traditionale ale stiintei, ale politicii si ale artei, unei deviatii aberante, care consta in indreptarea directa catre public, saltand si ridiculizand medieriile autoritare ale metodei stiintifice, al jurnalisticului si al criticii. Aspectul nelinistit si inselator al operatiunilor consta in faptul ca nu pot fi lichidate in mod simplu precum un pungas, un laudaros sau un falsificator. De-a lungul seminarului despre noile tehnologii au fost afirmate multe lucruri nu doar plauzibile, dar uneori si inteligente; Exteriorizarile sefului de partid aveau in mod cert un continut politic si au interpretat necesitati si interese concrete; multi dintre artisti si dintre operele de arta al tycoon-ului pot asuma intr-un alt context o valoare artistica intrinseca. Insa lipsa absoluta a unei ordini si a unei metodologii a seminarului ni-l face a fi dintr-un punct de vedere stiintic nul, caracterul contradictoriu si plin de dezmintiri il face sa apara politicalmente fara sens, organizarea promotionala si punerea total acritica a expedierii pierde orice valoare estetica. Nu este totusi pe baza criteriilor ca cele trei initiative au pretins a fi considerate. Daca le punem in o alta dimensiune care nu este nici aceea a stiintei, nici a politicii, nici a artei, ci accea a comunicarii mass-mediatice. Aceasta este bagheta magica care pare a transforma neconcludenta, retractarea si confuzia de factori de slabiciune in dovezi de forta si ca substituie educatia si instruirea cu the edutainment, politica si informatia cu the infotainment, arta si cultura cu the entertainment. In intoarcerea sa directa catre public tot ce ramane are o aparenta destul de democratica: nu e cazul sa descriem acest fenomen, a fost nascocit termenul de democratainment.
Translation by Mihai Copaceanu
